Credem că Sfânta Scriptură, alcătuită din Vechiul și Noul Testament, este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt, fără eroare în manuscrisele originale, și constituie autoritatea deplină și finală în toate aspectele credinței și vieții creștine, așa cum este scris: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare și pentru instruire în neprihănire” (2 Timotei 3:16).

Credem în Dumnezeu Unul, existent veșnic în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14). Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu, iar totuși Dumnezeu este Unul (Deuteronom 6:4; Ioan 1:1; Faptele Apostolilor 5:3–4).

Isus Hristos este pe deplin Dumnezeu și pe deplin Om; El a fost conceput de Duhul Sfânt și S-a întrupat prin Fecioara Maria. A murit pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii, iar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți. După înălțarea Sa la cer, El șade la dreapta lui Dumnezeu Tatăl și împlinește slujba de Mare Preot și Mijlocitor al nostru, așa cum este scris: „La început era Cuvântul… și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1), „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:14), „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15:3–4), „El a fost înălțat la cer și șade la dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16:19), „Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2:1).

Misiunea Duhului Sfânt este de a-L glorifica pe Isus Hristos și de a convinge lumea de păcat, neprihănire și judecată. El aduce nașterea din nou celor care se pocăiesc și locuiește în credincioși pentru a-i călăuzi, învăța, întări și păzi, ajutându-i să trăiască o viață sfântă în slujba lui Dumnezeu, așa cum este scris: „El Mă va proslăvi” (Ioan 16:14), „va dovedi lumea vinovată” (Ioan 16:8), „dacă nu se naște cineva din apă și din Duh” (Ioan 3:5), „Duhul adevărului… vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:13).

Credem că omul a fost creat de Dumnezeu în neprihănire, după chipul și asemănarea Sa, însă prin păcat a căzut din această stare. Ca urmare, toți oamenii sunt despărțiți de Dumnezeu din punct de vedere spiritual și au nevoie de mântuirea oferită de El prin pocăință, așa cum este scris: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27), „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), „voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre” (Efeseni 2:1).

Pocăința este întoarcerea conștientă a omului la Dumnezeu și lepădarea păcatului, printr-o schimbare a minții și a direcției vieții, așa cum este scris: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15) și „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele” (Faptele Apostolilor 3:19).

Nașterea din nou este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu prin care omul primește viață spirituală nouă, ca urmare a pocăinței și credinței, după cum spune Scriptura: „Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3) și „ați fost născuți din nou… prin Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Petru 1:23).

Sfințirea este procesul prin care credinciosul este pus deoparte pentru Dumnezeu și trăiește o viață curată, în ascultare de Scriptură și sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum este scris: „Sfințiți-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17) și „sângele lui Isus Hristos… ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1:7).

Credem că jertfa lui Isus Hristos pe cruce aduce mântuire tuturor celor care se pocăiesc de păcatele lor și se întorc la Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, recunoscându-L ca Mântuitor și Domn, așa cum este scris: „Prin El avem intrare, prin credință, la harul acesta” (Romani 5:2), „Hristos Isus a fost făcut pentru noi… neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1:30) și „Isus… a pătimit ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său” (Evrei 13:12).

Adevărata Biserică este alcătuită din toți cei care, prin credința în sângele răscumpărător al lui Isus Hristos, au fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin lucrarea Duhului Sfânt și sunt uniți într-un singur trup, al cărui Cap este Isus Hristos, așa cum este scris: „Voi sunteți trupul lui Hristos” (1 Corinteni 12:27), „El este Capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1:18), „prin Duhul am fost botezați într-un singur trup” (1 Corinteni 12:13).

Poate deveni membru al bisericii orice credincios care dovedește că este născut din nou, care recunoaște autoritatea supremă a Sfintei Scripturi, se supune conducerii spirituale a bisericii și trăiește o viață de ascultare și neprihănire înaintea lui Dumnezeu, așa cum este scris: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor și în legătura frățească” (Faptele Apostolilor 2:42), „ascultați de mai-marii voștri și fiți-le supuși” (Evrei 13:17), „fiți sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1:15).

Credem în prezența spirituală a lui Isus Hristos în viața credincioșilor, prin locuirea Duhului Sfânt, care le dă putere să trăiască în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, în unitate și dragoste, fiind o mărturie vie de neprihănire, așa cum este scris: „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27), „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20), „Duhul este Acela care vă va da putere” (Faptele Apostolilor 1:8), „prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35).

Botezul în apă este actul scufundării credinciosului în apă, oficiat în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, în ascultare de porunca Domnului Isus Hristos. Deși botezul nu are puterea de a șterge păcatele, el este mărturia exterioară a identificării credinciosului cu moartea, îngroparea și învierea lui Hristos. Botezul în apă este destinat numai celor care au trecut prin pocăință și au experimentat nașterea din nou, așa cum este scris: „Duceți-vă și faceți ucenici… botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28:19), „Isus a fost botezat… și a ieșit din apă” (Marcu 1:9–10), „iată apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” (Faptele Apostolilor 8:36–38).

Experiența botezului cu Duhul Sfânt are loc după mântuire și sfințire și, în mod obișnuit, după botezul în apă. Această experiență reprezintă înzestrarea credinciosului cu putere pentru slujire și pentru trăirea unei vieți sfinte. Botezul cu Duhul Sfânt este lucrarea prin care Dumnezeu umple templul curățit prin pocăință, nașterea din nou și sfințire și este un dar al Său oferit ca răspuns la rugăciune, așa cum este scris: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt” (Matei 3:11), „veți primi o putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi” (Faptele Apostolilor 1:8), „toți s-au umplut de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 2:4), „Duhul Sfânt a venit peste ei” (Faptele Apostolilor 19:6). Botezul cu Duhul Sfânt este însoțit de manifestarea vorbirii în limbi, ca semn al acestei experiențe.

Darurile spirituale au fost date Bisericii de către Duhul Sfânt pentru zidirea și întărirea Trupului lui Isus Hristos și trebuie exercitate conform voii lui Dumnezeu, spre folosul comun, așa cum este scris: „fiecăruia îi este dată arătarea Duhului spre folosul altora” (1 Corinteni 12:7), „Dumnezeu a rânduit în Biserică felurite slujbe și daruri” (1 Corinteni 12:28) și „umblați după dragoste și râvniți după darurile duhovnicești” (1 Corinteni 14:1).

Viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt se manifestă prin roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor, evidențiind o viață de sfințenie și ascultare de Dumnezeu, așa cum este scris: „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5:22–23), „robi ai neprihănirii pentru sfințire” (Romani 6:22) și „roada luminii stă în orice bunătate, neprihănire și adevăr” (Efeseni 5:9).

Cina Domnului a fost rânduită de Domnul Isus Hristos ca act de aducere-aminte a morții Sale jertfitoare. La Cina Domnului pot participa numai credincioșii născuți din nou, care trăiesc în curăție înaintea lui Dumnezeu și au mărturisit public credința lor prin botezul în apă, așa cum este scris: „Faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea” (Matei 26:26–29), „ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, vestiți moartea Domnului” (1 Corinteni 11:23–26).

Înainte de instituirea Cinei Domnului, Isus Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi, oferind un exemplu de smerenie, dragoste frățească și slujire. Acest act nu este doar un obicei cultural, ci o practică spirituală care cheamă credincioșii la o atitudine de umilință și slujire reciprocă, așa cum este scris: „v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu” (Ioan 13:15), „stăruiau în frângerea pâinii” (Faptele Apostolilor 2:42) și „au arătat ospitalitate și slujire” (1 Timotei 5:9–10).

Credem că Sfânta Scriptură avertizează împotriva creării și susținerii dezbinărilor și a grupărilor care tulbură unitatea Bisericii, chemând credincioșii la o viață de ordine, ascultare și curăție doctrinară (Romani 16:17; 1 Corinteni 5:11–13; 2 Tesaloniceni 3:6,14; 2 Ioan 10–11). De asemenea, Scriptura descurajează consumul băuturilor alcoolice, punându-le în opoziție cu înfrânarea, trezvia și sfințenia vieții creștine (Proverbe 20:1; 23:29–32; Isaia 28:7; Galateni 5:19–21).

Practici precum orientările sexuale condamnate de Biblie, folosirea tutunului și a substanțelor narcotice sunt considerate manifestări ale firii pământești și incompatibile cu viața trăită în ascultare de Dumnezeu (Isaia 55:2; Romani 1:24–32; 1 Corinteni 10:31–32; 2 Corinteni 7:1; Efeseni 5:3–8; Iacov 1:21; Iuda 4–8, 10–13). Totodată, Scriptura prezintă divorțul ca fiind contrar planului lui Dumnezeu pentru familie și îl califică drept o practică lumească, tolerată doar din pricina împietririi inimii omului (Matei 19:1–9)

Credem că Sfânta Scriptură descurajează asocierea credincioșilor cu grupări secrete și orice formă de apartenență sau angajament față de acestea prin jurământ, chemându-i la o viață de transparență, adevăr și separare de practicile care contravin voii lui Dumnezeu, așa cum este scris: „să nu jurați nicidecum” (Matei 5:34–37), „Eu am vorbit deschis lumii” (Ioan 18:20), „ce legătură este între lumină și întuneric?” (2 Corinteni 6:14–17) și „mai presus de toate, frații mei, să nu jurați” (Iacov 5:12).

Credem în revenirea personală și vizibilă a Domnului Isus Hristos, în învierea trupească a celor mântuiți pentru viață veșnică în prezența lui Dumnezeu și în învierea trupească a celor nelegiuiți pentru judecată, așa cum este scris: „Acest Isus… va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Faptele Apostolilor 1:11), „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui” (Ioan 5:28–29), „cei morți vor învia” (1 Corinteni 15:52), „aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți în viața veșnică” (Matei 25:46).